Mănăstirea Hilandar II - mulțumesc :)

  •  
  • 285
  • 2
  • 1
  • Romanian 
Jan 18, 2013 17:52
Binefăcătorul următor de Hilandar era Stefan Uroš al II-lea Milutin, la comanda căruia biserică principală a fost înlocuit în 1303 și frescele au fost completat în 1321/22. Noua biserică principală era model pentru mai multe biserici noi pe Sfântul Munte Athos și în Serbia. După asediul mănăstirii de catalani, fortificații noi au fost construite, din pildă turnul regelui Milutin în portul mănăstirii.

În timpul epidemia de ciumăde 1347/48, Dušan Țarul stătea în mănăstirea Hilandar. Biserică principală a obținut prin exonartexul deschis, care a fost construit la comanda lui Stefan Dušan. O stemă a lui cneaz Lazar pe o friză de arcuri a provocat ipoteza că exonartexul era donat de acestui, dar friza nu provine din timp de la momentul construcției, ci dintr-o dată ulterioară.

În timpul atacului de otomani, care au învins pe sârbi pentru prima oară în 1371 în Bătălia de Marița, mănăstirea Hilandar a servit ca loc de refugiu pentru mai mulți fugari. Mănăstirea era sub dominația otomană între 1387 și 1403, iar Sfântul Munte Athos rămânea o parte din Imperiul Otoman între 1430 și 1912. În cursul stăpânirii otomană, Hilandar mențina un statut social privilegiat prin legăturile sale cu fostele centre ortodoxe din Bulgaria, Serbia, Țara Românească, și orașele comerciale din Dalmația. Din sec. al XVII-lea, călugări bulgari formau majoritatea călugărilor din mănăstire. Astfel Hilandar a devenit un centru important al renașterii naționale bulgare. În același timp, Sfântul Paisi de Hilandar a scris Istorija Slavjanobalgarska în mănăstirea Hilandar. Mănăstirea rămânea bulgară până la 1889, când regele sârb Aleksandar Obrenović a ajuns că mănăstirea a fost înapoiat la călugări sârbi și că călugării bulgari au întors la mănăstirea Zografu.
Learn English, Spanish, and other languages for free with the HiNative app